Fam. Polygala.

Denumiri populare: amareala

In traditia populara: se folosea la varsat, in boli de piept si la bai contra reumatismului. Se fierbea si in lapte dulce cu care se spalau copiii pe fata, ca sa nu le ramana pete dupa varsat. Din tulpini florifere se facea un ceai contra tusei si durerilor de piept. Lastarii floriferi se utilizau sub forma de infuzie sau sirop pentru combaterea tusei, catarului, astmei, gripei, bronsitei, etc.

Compozitie chimica: saponine triterpenice, substante amare (poligalina), materii tanante, salicilat de metil sub forma de glicozida si saponine terpenice.

Actiune farmacologica: excita secretiile si in special secretia bronhica.

Mod de folosire: se foloseste 2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se poate indulci cu miere poliflora, daca nu aveti diabet. Se pot consuma 2-3 cani pe zi in tratamente de lunga durata.

-2 lingurite de planta se vor pune cu 250 ml apa si se vor fierbe timp de 15 minute. Se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi in special la bronsite, astma, etc, ca expectorant.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: astm, bronsite, cataruri respiratorii, gripa, tuse.

Se pot consuma cate maxim 3 cani pe zi si nu este indicata supradozarea sau folosirea unei perioade mai lungi de tratament pentru ca organismul sa nu devina alergic.

Fii o persoana matinala si gaseste resurse noi de energie!

Trezitul de dimineata este unul din cele mai importante lucruri pe care le poti face pentru sanatatea si conditia ta fizica. Daca vrei sa devii mai matinala, acest articol este pentru tine!

Ghici ce! Cu cat ai mai multe orgasme, cu atat scad sansele unei afectiuni ale inimii! Afla mai multe in acest articol despre beneficiile contactului sexual.

Articol: Sindromul coafei rotatorilor
Autor: Doctor Alin Popescu

Acest articol prezinta afectiunile coafei rotatorilor, tratamente, cauzele afectarii, factori de risc, complicatii posibile si multe alte informatii si sfaturi utile privind afectiunile coafei rotatorilor.

Fam Betulaceea

In traditia populara: a avut multe intrebuintari magice, casnice, medicinale.

Cu un betigas de alun verde infierbantat in spuza se ardeau paduceii din talpa.

La bube dulci, eczeme si pecingine se folosea seva ce iese din capetele verzi, cand sunt puse pe foc, sau se spalau cu decoctul din coaja si frunze.

In Braila, alunele se pisau, se puneau in rachiu de drojdie cald, amestecat cu undelemn si se dadea contra vatamaturii.

In Valcea ceaiul din flori de alun se dadea in boli de piept. In Moldova se faceau bai la copii slabi cu ramuri fierte.

Cu alune arse si muc de lumanare se seu se ungeau copii pe sprancene, ca sa le creasca mari si negre.

Compozitie chimica: fructele contin ulei, amidon, zahar, beta- caroten, hidrati de carbon, calciu, fier, fosfor, grasimi proteice, zinc, seleniu, sulf, etc. Scoarta si frunzele tanin, ulei eteric, quercitina. Fructele contin aproape 70% din greutate materii grase si aproape 20% materii azotate.

Actiune farmaceutica: infuzia de alun frunze este depurativa pentru sange. Polenul florii se foloseste cu succes in epilepsie. Decoctul scoartei in tratamente externe la ulcere varicoase si alte boli dermatologice chiar atone.

Preparare- fructele se pot consuma dupa ce se inlatura coaja. Se pot macina si se amesteca cu miere poliflora.

Ulei de alune- presat la rece este foarte util contra teniei. In acest caz se va lua cate o lingurita pe nemancate cateva zile la rand. Tot acest ulei se mai foloseste si la diferite preparate cosmetice, deoarece uleiul de alune ajuta la o mai buna lubrifiere a pielii in cazul pielii uscate la ihtioza, psoriazis, etc.

Frunzele de alun- se folosesc la prepararea unei infuzii facute din 2 lingurite de frunze zdrobite care se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se tine apoi acoperit pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se foloseste de exemplu impreuna cu ceaiul de castan in afectiuni circulatorii ca; varice, flebite sau alte afectiuni ale inimii.

Tinctura din frunze; o parte frunze de alun maruntite se pun la 5 parti de alcool alimentar de 70˚ se tin la temperatura camerei timp de 15 zile dupa care se strecoara. In timpul acesta se vor agita de mai multe ori pe zi pentru a extrage principiile active din plante.

Se va folosi diluat o lingurita in 100 ml apa. Se poate folosi si 10 picaturi in afectiuni mai usoare. Se poate folosi de 3 ori pe zi chiar si in cure de lunga durata.

Praf din frunze de alun; frunzele uscate se macina cu rasnita de cafea, se cern apoi prin sita fina. Se va lua cate un varf de cutit sub limba de 3 ori pe zi. Se va tine apoi timp de 10 minute, dupa care se inghite cu putina apa.

Macerat in vin; scoarta 50 g macinata se pune la 1 litru de vin de buna calitate, preferabil alb, se tine apoi timp de 8 zile agitand des, dupa care se strecoara. Acest preparat poate fi folosit la rani atat intern cat si extern, ulcere varicoase, stomacale, sau chiar rani vechi, etc.

Se poate consuma intern cate 50 ml de 3 ori pe zi in cazurile in care se doreste refacerea circulatiei sangelui sau in alte afectiuni.

Mugurii de alun; se fac din 1 parte muguri proaspeti zdrobiti si 5 parti alcool alimentar de 70˚. Se tin o perioada de 15 zile agitand des pentru ca sa se extraga principiile active din planta. Se strecoara. Se pun in sticlute de capacitate mai mica la rece. Acest preparat contine un hormon de crestere foarte util in foarte multe afectiuni. Tinctura de muguri de alun in combinatie cu tinctura de castan 1 la 1 este utila in cazurile de afectiuni circulatorii sau paralizii.

Copii vor lua cate 5-15 picaturi de 3 ori pe zi in functie de varsta si greutate diluate in ceai, iar adultii pot sa ia cate o lingurita de 3 ori pe zi. Se poate intrebuinta si la afectiunile datorate batranetii.

Aceasta tinctura o gasiti gata preparata de Plantextract Cluj la orice magazin de produse naturiste sau Plafar. In cazul in care o luati preparata va trebui sa respectati instructiunile de administrare ale producatorului.

Se indica la urmatoarele afectiuni pe langa cele deja mentionate; afectiuni circulatorii, afectiuni cardiace (se pot adauga si alte plante –levantica, vasc, traista ciobanului), boli pulmonare, colica nefritica, convalescenta, crestere (fructe si tinctura), anemie, fructe in cure de cat mai lunga durata, dereglari glandulare, depresie, dermatoze, diabet, eczeme zemuinde, edeme ale gambelor, flebite, hipertensiune arteriala- tinctura din frunze impreuna cu tinctura de vasc si paducel. Litiaze urinare-ulei, neurastenie-fructe, periflebite, plagi atone, rani, stari febrile, stres, ulcerele pielii, varice, tuberculoza pulmonara- consumul a cat mai multe fructe simplu sau macinate cu miere.